

CeataCeata...nimic mai mult decat o patura. Un scut. Un scut ce protejeaza orasul. Coboara seara usor peste blocuri si strazi si imbratiseaza tot, veghind protectoare peste sufletul orasului. Il imbraca si il ocroteste asa cum o mama isi ocroteste puiul. Pazeste orasul de intuneric si rau. Aduce liniste si pace si o imprastie peste tot. Doar cainii o mai risipesc pt o clipa gonind orice gand malefic. E rece- gheata- dar asa si trebuie. E o masca. O folosestea pt a se apara. Multi facem asa. Ne protejam de rau. Ttrebuie sa para imperturbabila si neschimbata. rea si chiar ucigasa. Nu intra in lupta cu ea decat daca ai ce iti trebuie. E necrutatoare.Ceata


GanduriE toamna pe strada, e vara in suflete. Zeci de copii stau cu nasurile lipite de geam, visand la vara trecuta, sau poate la cea viitoare. Inimi saltarete incearca sa-si gaseasca o ocupatie. E frig afara. Stropi de ploaie mari, greoi se lovesc de asfalt. Unele frunze se ineaca in balti, altele fug grabite din calea acestora. Intregul oras e visator. Tunete si fulgere le intrerup reveriile. Toti deodata se trezesc la viata. Uita de vara, de soare si de mare si isi gasesc fiecare cate o coupatie fara rost, dar care sa faca timpul sa treaca mai repede.Ganduri
Previous Page12Next Page